aud totul rece, clar si hazliu. Gherutze de gheata imi prind gatul si-mi intra pe sub haina. Imi tropaie gandurile ca o ostire otomana fara tinta, dar plina de avant.
Cerul e gri si il simt pana in calcaie. Ah, ma cuprinde o lipsa de sens crancena. Imi scutur zulufii si deschid ochii mai mult. Mi se rupe sirul gandurilor, uratul ma vrea, dar eu fug inapoi catre analiza.

(nov 2008)

cenusa

biserica arde.
satan m-a legat de pietre.
in ochii mei ard flacarile
ce mistuie o bucata de credinta.
urletele sfintilor din pereti
imi sfasie inima.
simt cenusa in piept.
ingeri se inalta plangand
si se topesc.
biserica s-a facut cenusa...
intind mana
si mi se face cenusa...
privesc spre ruine
si ochiii-mi devin cenusa...
aud rasul lui satan
si auzul mi se face cenusa...
ma gandesc la dumnezeu
si dispar intr-un morman de cenusa...

(mai 2002)

al doilea lucifer

iar caut iadul
mi-e tare frig. in rai ninge
si e prea mult ger pentru mine.
vreau sa gasesc iadul
caci mi-e dor de flacarile
si de taciunii lui fierbinti.
dar daca si iadul e doar
un fapt implinit?
un vis pe care l-am rapus,
cu rasuflarea mea inghetata?

(21.01.2001)

optisprezece

am visuri de adolescent
pasi de copil si ochi maturi.
in vene am orgoliu,
in inima un carpe diem,
iar in minte lungi cautari.
caut prin vene, prin inima
in tine.
dar nu gasesc decat picaturi din sarutul tau,
idei filosofice,
versuri cu visuri de adolescent,
pasi de copil si ochi maturi.

(16.05.2001)

incercari de haiku

***pietrele din rau
vernisaje de sculptura, fara publicitate
doar pentru cunoscatori

***vantul
vocalizele unei furtuni inainte de prima reprezentatie

***toamna
natura s-a saturat de pret-a-porte si a trecut la haute-couture

***portocala
soare de august pe tarabe albe de decembrie

fiinta

pentru mine n-a fost niciodata zi
nici noapte
ci doar amurg si zori.
muream si ma nasteam odata cu soarele.
luna fugea de mine
viata mea era o clipa ce pierea
si invia din raze.
am simtit ca soarele plange
ca razele lui se racesc.
in amurg durerea lui ma copleasea
in zori uitam impreuna lacrimile.
acolo undeva eras eu,
doar o clipa, apoi cenusa mea
si liniste.

(septembrie 2000)

222

garduri gri si lumini seci de felinar
amintiri pline de parfum al unui moment amar
si-un dor exponential.
asa calatoresc pe strada mea
goala, ca o consolare
ca nu trebuie sa ridic ochii
si pot merge cu ei inchisi,
fara baston pentru nestiinta mea.
as vrea sa dau glas unei intrebari,
dar ii dau suflet
si-o vad cum imi intoarce spatele si fuge.
n-are sens, asa cum,
nici strada mea nu e curata.

4.03.2009

din gri in spuma

mi-e urat si fug de cotidian
ma duc sa ma-nchin valurilor
in spuma lor e noua mea stare.
acolo voi cauta si soarele, si zambetul
pierdut in variantii de gri citadin.

(fara data)

dictare

creionul imi canta incet
"hai copile, scrie,
Scrie ce-ti soptesc!"
si cred ca reusesc
sa-mi initiez foaia goala.
eu pot sa cred ca vreau
sa transform cuvintele
in aripi pictate.
si zambesc privind
noua foaie
zburand.

(fara data)

***

am copilaria ascunsa-n palme
si-n ochi. s-incerc sa ma joc
incerc sa modelez latenta
din noi toti. pentru mine
astept alte plame, alti ochi,
caut in voi ce nu pot
uita in mine. mi-e sete
de nemurire si soare.

(fara data)

Ma afund

Pun urechea pe iarba si ascult verdele.
Il ascult si sufletul meu dezerteaza de frig.
Si ma imbat cu esenta soarelui
Iar sangele vibreaza in mine,
cand ascult cum vara ma naste
intr-o noua dimensiune.
descopar in plame ghemotoace de nori
si uit tot...
Ma afund spre inalt.

(fara data)

***

In noaptea unui anotimp nehotarat.
ma zbat sa-mi aflu conditia.
Privesc foaia alba, cuvintele si inchid ochiii.
Indraznesc sa infrunt si Susul, si Josul.
Imi caut treptele
Sa-mi defineasca mantuirea sau condamnarea.
Refuz initierea nimicului
Si ma ascund.
mai am campii intregi
de circumvolutiuni neexplorate.
e neantul meu
haosul meu
ceata mea cerebrala.
iar sufletul meu
s-a legat cu juramant
in fata Susului si a Josului.
Sa nu le lase-n intuneric.

(30.03.2004)

Clepsidra sparta

Imi lipesc palmele reci
Si obrazul fierbinte de nisip.
Raman asa fiindca stiu ca acum
Secunda se odihneste.
Ascult libertatea nisipului,
Evadat din clepsidra.

(29.03.2004)

Cosmogonie

Candva nu era intuneric
era doar ceata.
Ceata era haosul adanc si tacut.
Viata n-a fost o scanteie,
nici foc si nici lumina,
A fost un vis.
Un vis ce-a-mbratisat ceata.
Si-a sarutat-o.
Si astfel lumea s-a nascut.
Cuprins de melancolie si-amintiri
Cosmosul se-ntoarce mereu in vis si-n ceata.
Dar nu ca sa moara, ci sa se-mbete cu viata.

(05.01.2001)

Cronici comerciale

M-agat de cei ce trec.
si nimeni dintre cei ce ma-mping
nu-ntelege ca eu vand visuri.
niciunul nu e boem.
n-am vazut nici un artist azi.

odata s-a oprit un om.
doi ochi albastrii si desene sub brat.
mi-a strecurat in palma o mie de lei
i-am dat o mie de visuri.
mi-a promis ca va face o mie de tablouri
si voi putea sa vin la vernisaj.

a trecut mult de-atunci.
oare i-a furat cineva visurile.
poate se va-ntoarce sa mai cumpere
din sufletul meu.
eu voi fi mereu aici
o vanzatoare de visuri.

(03.01.2001)

Incantatie

Drumul norilor
Drumul calatorilor,
Prin visul meu,
Prin visul tau,
Prin toamne aurii,
Prin visuri de copii.
E drum ratacit,
E drum spre zenit.
Drumul vantului
Drumul gandului
Drumul pamantului.

(25.09.2001)

Colectie

Mi-e sufletul o pinacoteca.
mai meditez uneori la amintirile mele impresioniste.
mi-e dor de valuri si de rasarituri,
Caci imi urasc prezentul expresionist.
Cu fiecare clipa mai grotesc, intunecat si rece.
Degeaba imi caut viitorul,
E plin de dorinte si visuri cubiste.
Poate m-ar invidia Monet, Munch si chiar Picasso.
Dar ei nu stiu ca mi-e sufletul mort in esenta.
Si nu-l mai pot invia prin culori.

(2001)

***

vreau sa-ti mangai cu geana mea gandurile,
vreau sa te fac sa-mi iubesti orgoliul,
sa te cauti in mine, sa nu te gasesti
si sa ma implori sa-ti redau constiinta.
vreau sa zbori prin mine catre alte sfere.
te chem sa te pierzi in misterele mele.

(2001)

Primul Lucifer

Mi-e zborul o cadere.
Am intrat demult in pamant,
Sa caut lumina iadului.
Aripile mi s-au uscat, e intuneric
Si mi-au inghetat ideile.
Buzele s-au fosilizat si am uitat
Toate rugaciunile. Dar unde este
Iadul Meu?

(18.01.2001)

Ceata

Ceata este campia viselor
Poti sa le atingi, sa le culegi,
Sa fii tu insuti un vis,
o parere sau o iluzie.
Ceata trebuie atinsa, gustata, patrunsa.
E lumea ideala.
E cel mai apropiat
Si cel mai departat mister.
Ceata e o aripa de inger.
Te fura si te face sa plutesti.
E ceata mea, caci eu am chemat-o.

(05.01.2001)

***
harta tavanului cojindu-se pe nesimtite
nu-mi arata nici o directie.
dar eu stiu incotro sa navighez.


***
acum eu sunt stapana timpului
tradata.obosita.iluzionata.
invie in mine plictiseala
ca o liana.
imi acopera ochii
ca o panza de paianjen


***
toropind pe-un colt de stea
sta un spiridus sadea
strange clipe-ntr-un sac
si le-arunca in alt veac


***
arunca-mi ceasul de la etaj
arunca-mi calendarul pe foc
azi vreau sa nu mai simt cum trecem.

(7.11.2008)

***

ai inventat cuvantul rabdare.
am strans toate radierele din lume
si-am vrut sa-l sterg din dictionar,
dar te-ai facut coperta
si nu te-ai lasat deschis.

(7.11.2008)

geamul se abureste a liniste. a trecut. a vis fara speranta, a suflet fara ecou, a moment de ratacire.lumini de noiembrie, in palme de octombrie si trotuarul e ud a ploaie fara timp. miroase a intuneric, si totul se sfarama, in acelasi ritm, pe care am vrut sa-l uit si n-am putut.
si acum scriu din nou, intre umbrele false, dincolo de draperii trase, goale, mirosind a moarte.

acolo unde te duc eu
nu e noapte
ci doar o cana cu lapte
pufos
intors
din calatorii senine
cu gust de razboi scurt
si felii de paine.

dintre pagini

bajbaiam in ceata si am descoperit un vrajitor cenusiu, parasit. nu mai avea curaj sa faca nici un pas pentru ca in ceata, magia ii era total anihilata. m-a privit cu ochi mari si a inceput sa-mi povesteasca despre globul lui de sticla mata, care stie cantece de razboi si care sufera de singuratate. intr-o dimineata, globul a prins curaj si s-a rostogolit pana la marginea ferestrei. a sarutat pe ascuns sticla si s-a intors zambind la locul sau din biblioteca plina cu carti de metal.
l-am ascultat fara sa clipesc. si mi s-a facut dor de o zi cu soare. am luat vrajitorul de mana si l-am adus in casa mea cu canapea de tafta verde. i-am dat un pahar cu lapte si l-am rugat sa-mi spuna ce sta scris in cartile lui de metal. mi-a promis ca ma va duce chiar el in biblioteca, dar trebuie intai sa-mi iau din camara, o surubelnita.

(01.2008)

sfert de anotimp

un colt de nor fremata
ca un zbor agitat de vrabie.
era unu fara un sfert,
intr-o primavara seaca,
dar sincera.
toate socotelile timpului,
dadeau cu virgula
si vedeam fara sa vreau,
fiecare rid al norilor,
parfumati dulce,
ca o ceasca de ceai oriental.

(02.2008)

***

mi s-a mai rupt o coarda.
din mine, cantecul rasuna ragusit,
de moda veche,
ca o placa zgariata de patefon.
am mai pierdut cateva file,
le-au putrezit cotoarele,
si si-au luat zborul,
cu constiinta ca vor putrezi,
cu totul, pe un trotuar,
umed si rece.
secunda si-a luat adio,
cuviincios, dar hotarat.
am ramas ca o usa
uitata
descuiata
in vant.

(02.2008)

***

ploua atat de adanc si crud. dureros de monoton, dureros de aproape de suflet. tacticos is rautacios. lumina se raceste, reflectandu-se in baltile de pe trotuar. plangeam cu vantul si ploaia plangea din cauza vantului.

(02.2008)

***

mi-am descentrat universul
cu bucurie si liniste
nu mai am gravitatie si ignor orice legi normale
ma hranesc din fiori si realitati neasteptate.
azi calc hotarat asfaltul
cu ace de frig izbindu-mi fata
si zambesc, in dezordinea mea

(on dec 2007)

Calator pe marea norilor - dupa pictura de caspar friedrich

Un om in fata unui infinit
pazindu-i linistea, lasa din el
lasa ganduri sa zboare
si sa se topeasca in apa norilor.
iluzia vietii e vie
timpul s-a uitat pe sine insusi,
iar stancile se leagana.
un om, calatoreste mai departe,
tot mai departe si cauta,
cauta cu ochii inchisi, corabia ingerilor

(on 2000)

poezie scrisa pe-ntuneric

in orice tacere
e un punct si-un de la capat
dar in tacerea mea
sunt multe virgule si semne d-exclamatie
pe cand tacerea ta e plina
de semne de-ntrebare.
in tacerea astrelor
sunt mii se puncte de suspensie.
Si cred ca tacerii mele
ii lipsesc cateva cratime
pe care le-am pierdut
atunci cand tacerile noastre
dansau printre valurile marii
cautand liniii de dialog

(on 2001)

noiembrie

bate noiembrie prin porti uitate decshise
bate cu frunze-mbatranite
agonia solara mai reuseste
sa faca seninul sa straluceasca.
nu se aude zvon de iarna,
iar din zenit vin doar note de toamna
care-a pierdut, intarziata, trenul
spre alte zari, spre alte porti
uitate deschise, ruginind in senin de noiembrie

(on 18.11.2001)

mi-e foame

mi-e foame de tine, atat de foame, atat de dor
am sufletul ca un pahar gol, insetat de trecut. clipe atatea si acum e gol si sunt cioburi si ma intorc cu gandul in trecut si ma doare. cum de am ajuns aici nu stiu nici eu. Inchid ochii si imi aduc aminte de tot si ma doare si mai rau golul.

(on 2005)

mi-e dor

mi-e dor de palma ta
calda ca un mar iubindu-se cu o raza de soare
mi-e dor de tonul vocii tale
care-mi rasuna zi de zi atat de sec
mi-e dor de scanteile
pe care doar ochii mei le stiau pentru tine

(on 16.07.2006)

traiesc

traiesc in gol, plutesc
atat de calm, de fals
Ma mint. Eu pur si simplu
Cad. Nu zbor.

(on 16.07.2006)

Cautare

Caut, in departari demult descoperite
Imi caut cuvintele, harul
Si aripile. Nu am pierdut nimic,
Dar imi e scris sa caut,
Sa gasesc trepte ancestrale
Si sa le urc. Dar nu mai am aripi
Si nici cuvinte sa-mi fac aripile
Sa bata.

(on 18.01.2001)

Apocalipsa

Magia mea...e prima si ultima salvare
S-a nascut si va muri, acusi,
Cand ceasul isi va bate ultima clipa.
Poti s-o mai prinzi de vrei,
Sa mai gusti din nectarul ei
Si sa simti ca esti etern
Si salvat. Dar eu te-am mintit
Magia mea e doar cenusa
Si vei muri, cu ultima secunda
A ceasului din perete.

(on 04.01.2001)

***

Nu cred in voi
N-am crezut niciodata
S-ar putea sa nu ajung nici inrai, nici in iad.
Cel mai inalt varf e prea aproape de ochii mei
Pot sa-l ating.
Lasa-ti-ma sa-l ating
Nu mi-l luati!
Nu-mi luati libertatea
Pe care n-am avut-o niciodata

on (09.10.2000)

***

Ard ca un demon
Ce neg in fiecare zi c-as fi
Tata mi-a pictat chip de inger
Dar eu ard, cobor
Si ma razvratesc
Cu orice idee care se naste
In cosmosul meu.
Bat cu pumnii, urland, la portile iadului,
Dar nici acolo nu primesc raspuns.
Ma asez pe tarana fierbinte,
Poate nu am ars pana acum degeaba

(on 30.03.2004)

***

Stateam cu palmele lipite una de alta, apoi lipite de nisip. Am ridicat privirea, era doar o bucata - aceeasi sau alta, n-am vrut sa aflu niciodata - de cer. L-am strigat pe D-zeu si-am ramas inecata in aceeasi liniste pe care o cunosc demult. Am tipat isteric catre D-zeu si nici o tulburare nu s-a ivit. Nimic. Fara indoiala nimerisem vacanta divina.
Si atunci m-am ridicat, am simtit nisipul si sub talpi si mi-am dat seama ca stiu sa merg, ca nu am nevoie de gandul unui atotputernic ca sa exist.
Acum stiam ca strigatul meu n-a iscat nici o pana, nici o raza, nici o aripa, nici macar gandul unei aripi, ci doar mi-a obosit glasul.
Pot sa am in mine un eu, fara ecoul transcendentului. Si asa, pas cu pas am uitat ca odata, demult ridicam ochii doar ca sa tip in zadar.
Acum, ca un paradox, nu vreau sa aud nici un memento mori si nici pulvis est pentru ca eu merg inainte, cu talpile dezmierdate de nisip, cu ochii fixati inainte, cu vointa in fost lacas sfant, ramas gol si caduc, lacas in pieptul meu.

(on 20.04.2004)

***

Nu vreau sa am parte
De neputinta de-a trai prin file de carte
Nu vreau sa stiu ca uitarea
Imi va sterge urmele de pasi pe nisipul vietii.
Plaja m-a nascut, eu nasc acuma valuri
Si adancuri necercetate.
Oamenii ma vor desfiinta
C-am indraznit sa caut comori versificate
In abisuri de ocean

(on 16.04.2002)

***

Copile, te privesc!
Suava mea oglinda visatoare.
Asculta-mi dorurile de inocenta!
Sa stii c-as vrea sa-ti fur conditia,
sa-mi fie unica mantuire.
Acum, cand anii au trecut,
cufarul meu cu parfum de timp e gol
Si-ti doreste puterea de-a modela lumea.
Umple-mi si mie
Cufarul cu copilarie!

(on 16.04.2002)

incapere

camera aceea, a mea, cu geamul spart in oricare din diminetile mele, ramas, staruiutor, dincolo de ani, sub ochii mei.
spartura e un axis mundi al geamului. Lipit cu banda adeziva, rascruce de crapaturi in fibra sticlei.
Lemnul e ascuns sub vopsea, dar nu se poate preface. Are acelasi parfum de timp, parfum autodistructiv.
peretii au culoarea oboselii

(fara data, banuiesc ca primavara 2004)

***

Omul nu se va putea ridica niciodata; nu are cum si nu va dobandi niciodata esenta Susului. Si totul se explica prin compozitia umana: sange si esenta Josului. Josul din om nu poate fi sters, negat, eliminat sau corectat.
Viata e doar o cadere cu pauze. Omul incearca sa urce, si urca, dar ajunge doar, la un alt nivel al Josului. Un fapt inutil, pentru ca, in curand, va cadea din nou.
Vointa umana, e o esenta prea slaba. Sufletul e singura parte, manjita cu un strop de esenta de Sus.

(on 10.04.2004)

***

Daca noi am invata sa construim
Altare in loc de castele de nisip
Si daca tu m-ai lasa sa
scriu cuvinte in urma ta,
Poate intre noi ar fi iubire.
Si daca tu ai invata sa culegi
Picaturile de pacat din genele mele
Si daca tu m-ai lasa sa ma pierd
in ateism,
Atunci tu si eu am putea fi noi
Dar daca eu fug de tine in gand
Si te infrunt privindu-te in ochi
Daca eu nu pot trai decat prin paradoxuri,
Iar tu te afunzi in cotidian
Cum te voi gasi eu pe tine?

(on 30.03.2004)

Eu si tu

Caci eu exist
Ca sa nu mai apara semne de-ntrebare
in constiinta ta.
eu pot sa-ti tulbur linistea
sa-ti contrazic filozofiile
sa te fac sa constientizezi iluzia vietii
si vesnicul "de ce".
Dar si eu caut in tine
Copilaria mea rapita de secunde trecute
Caut cuvinte pentru a amagi trecerea,
Pentru a descoperi cai spre Dumnezeu

(on 10.02.2002)