Candva nu era intuneric
era doar ceata.
Ceata era haosul adanc si tacut.
Viata n-a fost o scanteie,
nici foc si nici lumina,
A fost un vis.
Un vis ce-a-mbratisat ceata.
Si-a sarutat-o.
Si astfel lumea s-a nascut.
Cuprins de melancolie si-amintiri
Cosmosul se-ntoarce mereu in vis si-n ceata.
Dar nu ca sa moara, ci sa se-mbete cu viata.
(05.01.2001)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu