bajbaiam in ceata si am descoperit un vrajitor cenusiu, parasit. nu mai avea curaj sa faca nici un pas pentru ca in ceata, magia ii era total anihilata. m-a privit cu ochi mari si a inceput sa-mi povesteasca despre globul lui de sticla mata, care stie cantece de razboi si care sufera de singuratate. intr-o dimineata, globul a prins curaj si s-a rostogolit pana la marginea ferestrei. a sarutat pe ascuns sticla si s-a intors zambind la locul sau din biblioteca plina cu carti de metal.
l-am ascultat fara sa clipesc. si mi s-a facut dor de o zi cu soare. am luat vrajitorul de mana si l-am adus in casa mea cu canapea de tafta verde. i-am dat un pahar cu lapte si l-am rugat sa-mi spuna ce sta scris in cartile lui de metal. mi-a promis ca ma va duce chiar el in biblioteca, dar trebuie intai sa-mi iau din camara, o surubelnita.
(01.2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu