***

mi-am descentrat universul
cu bucurie si liniste
nu mai am gravitatie si ignor orice legi normale
ma hranesc din fiori si realitati neasteptate.
azi calc hotarat asfaltul
cu ace de frig izbindu-mi fata
si zambesc, in dezordinea mea

(on dec 2007)

Calator pe marea norilor - dupa pictura de caspar friedrich

Un om in fata unui infinit
pazindu-i linistea, lasa din el
lasa ganduri sa zboare
si sa se topeasca in apa norilor.
iluzia vietii e vie
timpul s-a uitat pe sine insusi,
iar stancile se leagana.
un om, calatoreste mai departe,
tot mai departe si cauta,
cauta cu ochii inchisi, corabia ingerilor

(on 2000)

poezie scrisa pe-ntuneric

in orice tacere
e un punct si-un de la capat
dar in tacerea mea
sunt multe virgule si semne d-exclamatie
pe cand tacerea ta e plina
de semne de-ntrebare.
in tacerea astrelor
sunt mii se puncte de suspensie.
Si cred ca tacerii mele
ii lipsesc cateva cratime
pe care le-am pierdut
atunci cand tacerile noastre
dansau printre valurile marii
cautand liniii de dialog

(on 2001)

noiembrie

bate noiembrie prin porti uitate decshise
bate cu frunze-mbatranite
agonia solara mai reuseste
sa faca seninul sa straluceasca.
nu se aude zvon de iarna,
iar din zenit vin doar note de toamna
care-a pierdut, intarziata, trenul
spre alte zari, spre alte porti
uitate deschise, ruginind in senin de noiembrie

(on 18.11.2001)

mi-e foame

mi-e foame de tine, atat de foame, atat de dor
am sufletul ca un pahar gol, insetat de trecut. clipe atatea si acum e gol si sunt cioburi si ma intorc cu gandul in trecut si ma doare. cum de am ajuns aici nu stiu nici eu. Inchid ochii si imi aduc aminte de tot si ma doare si mai rau golul.

(on 2005)

mi-e dor

mi-e dor de palma ta
calda ca un mar iubindu-se cu o raza de soare
mi-e dor de tonul vocii tale
care-mi rasuna zi de zi atat de sec
mi-e dor de scanteile
pe care doar ochii mei le stiau pentru tine

(on 16.07.2006)

traiesc

traiesc in gol, plutesc
atat de calm, de fals
Ma mint. Eu pur si simplu
Cad. Nu zbor.

(on 16.07.2006)

Cautare

Caut, in departari demult descoperite
Imi caut cuvintele, harul
Si aripile. Nu am pierdut nimic,
Dar imi e scris sa caut,
Sa gasesc trepte ancestrale
Si sa le urc. Dar nu mai am aripi
Si nici cuvinte sa-mi fac aripile
Sa bata.

(on 18.01.2001)

Apocalipsa

Magia mea...e prima si ultima salvare
S-a nascut si va muri, acusi,
Cand ceasul isi va bate ultima clipa.
Poti s-o mai prinzi de vrei,
Sa mai gusti din nectarul ei
Si sa simti ca esti etern
Si salvat. Dar eu te-am mintit
Magia mea e doar cenusa
Si vei muri, cu ultima secunda
A ceasului din perete.

(on 04.01.2001)

***

Nu cred in voi
N-am crezut niciodata
S-ar putea sa nu ajung nici inrai, nici in iad.
Cel mai inalt varf e prea aproape de ochii mei
Pot sa-l ating.
Lasa-ti-ma sa-l ating
Nu mi-l luati!
Nu-mi luati libertatea
Pe care n-am avut-o niciodata

on (09.10.2000)

***

Ard ca un demon
Ce neg in fiecare zi c-as fi
Tata mi-a pictat chip de inger
Dar eu ard, cobor
Si ma razvratesc
Cu orice idee care se naste
In cosmosul meu.
Bat cu pumnii, urland, la portile iadului,
Dar nici acolo nu primesc raspuns.
Ma asez pe tarana fierbinte,
Poate nu am ars pana acum degeaba

(on 30.03.2004)

***

Stateam cu palmele lipite una de alta, apoi lipite de nisip. Am ridicat privirea, era doar o bucata - aceeasi sau alta, n-am vrut sa aflu niciodata - de cer. L-am strigat pe D-zeu si-am ramas inecata in aceeasi liniste pe care o cunosc demult. Am tipat isteric catre D-zeu si nici o tulburare nu s-a ivit. Nimic. Fara indoiala nimerisem vacanta divina.
Si atunci m-am ridicat, am simtit nisipul si sub talpi si mi-am dat seama ca stiu sa merg, ca nu am nevoie de gandul unui atotputernic ca sa exist.
Acum stiam ca strigatul meu n-a iscat nici o pana, nici o raza, nici o aripa, nici macar gandul unei aripi, ci doar mi-a obosit glasul.
Pot sa am in mine un eu, fara ecoul transcendentului. Si asa, pas cu pas am uitat ca odata, demult ridicam ochii doar ca sa tip in zadar.
Acum, ca un paradox, nu vreau sa aud nici un memento mori si nici pulvis est pentru ca eu merg inainte, cu talpile dezmierdate de nisip, cu ochii fixati inainte, cu vointa in fost lacas sfant, ramas gol si caduc, lacas in pieptul meu.

(on 20.04.2004)

***

Nu vreau sa am parte
De neputinta de-a trai prin file de carte
Nu vreau sa stiu ca uitarea
Imi va sterge urmele de pasi pe nisipul vietii.
Plaja m-a nascut, eu nasc acuma valuri
Si adancuri necercetate.
Oamenii ma vor desfiinta
C-am indraznit sa caut comori versificate
In abisuri de ocean

(on 16.04.2002)

***

Copile, te privesc!
Suava mea oglinda visatoare.
Asculta-mi dorurile de inocenta!
Sa stii c-as vrea sa-ti fur conditia,
sa-mi fie unica mantuire.
Acum, cand anii au trecut,
cufarul meu cu parfum de timp e gol
Si-ti doreste puterea de-a modela lumea.
Umple-mi si mie
Cufarul cu copilarie!

(on 16.04.2002)

incapere

camera aceea, a mea, cu geamul spart in oricare din diminetile mele, ramas, staruiutor, dincolo de ani, sub ochii mei.
spartura e un axis mundi al geamului. Lipit cu banda adeziva, rascruce de crapaturi in fibra sticlei.
Lemnul e ascuns sub vopsea, dar nu se poate preface. Are acelasi parfum de timp, parfum autodistructiv.
peretii au culoarea oboselii

(fara data, banuiesc ca primavara 2004)

***

Omul nu se va putea ridica niciodata; nu are cum si nu va dobandi niciodata esenta Susului. Si totul se explica prin compozitia umana: sange si esenta Josului. Josul din om nu poate fi sters, negat, eliminat sau corectat.
Viata e doar o cadere cu pauze. Omul incearca sa urce, si urca, dar ajunge doar, la un alt nivel al Josului. Un fapt inutil, pentru ca, in curand, va cadea din nou.
Vointa umana, e o esenta prea slaba. Sufletul e singura parte, manjita cu un strop de esenta de Sus.

(on 10.04.2004)

***

Daca noi am invata sa construim
Altare in loc de castele de nisip
Si daca tu m-ai lasa sa
scriu cuvinte in urma ta,
Poate intre noi ar fi iubire.
Si daca tu ai invata sa culegi
Picaturile de pacat din genele mele
Si daca tu m-ai lasa sa ma pierd
in ateism,
Atunci tu si eu am putea fi noi
Dar daca eu fug de tine in gand
Si te infrunt privindu-te in ochi
Daca eu nu pot trai decat prin paradoxuri,
Iar tu te afunzi in cotidian
Cum te voi gasi eu pe tine?

(on 30.03.2004)

Eu si tu

Caci eu exist
Ca sa nu mai apara semne de-ntrebare
in constiinta ta.
eu pot sa-ti tulbur linistea
sa-ti contrazic filozofiile
sa te fac sa constientizezi iluzia vietii
si vesnicul "de ce".
Dar si eu caut in tine
Copilaria mea rapita de secunde trecute
Caut cuvinte pentru a amagi trecerea,
Pentru a descoperi cai spre Dumnezeu

(on 10.02.2002)