geamul se abureste a liniste. a trecut. a vis fara speranta, a suflet fara ecou, a moment de ratacire.lumini de noiembrie, in palme de octombrie si trotuarul e ud a ploaie fara timp. miroase a intuneric, si totul se sfarama, in acelasi ritm, pe care am vrut sa-l uit si n-am putut.
si acum scriu din nou, intre umbrele false, dincolo de draperii trase, goale, mirosind a moarte.

acolo unde te duc eu
nu e noapte
ci doar o cana cu lapte
pufos
intors
din calatorii senine
cu gust de razboi scurt
si felii de paine.