Calator pe marea norilor - dupa pictura de caspar friedrich

Un om in fata unui infinit
pazindu-i linistea, lasa din el
lasa ganduri sa zboare
si sa se topeasca in apa norilor.
iluzia vietii e vie
timpul s-a uitat pe sine insusi,
iar stancile se leagana.
un om, calatoreste mai departe,
tot mai departe si cauta,
cauta cu ochii inchisi, corabia ingerilor

(on 2000)

poezie scrisa pe-ntuneric

in orice tacere
e un punct si-un de la capat
dar in tacerea mea
sunt multe virgule si semne d-exclamatie
pe cand tacerea ta e plina
de semne de-ntrebare.
in tacerea astrelor
sunt mii se puncte de suspensie.
Si cred ca tacerii mele
ii lipsesc cateva cratime
pe care le-am pierdut
atunci cand tacerile noastre
dansau printre valurile marii
cautand liniii de dialog

(on 2001)

noiembrie

bate noiembrie prin porti uitate decshise
bate cu frunze-mbatranite
agonia solara mai reuseste
sa faca seninul sa straluceasca.
nu se aude zvon de iarna,
iar din zenit vin doar note de toamna
care-a pierdut, intarziata, trenul
spre alte zari, spre alte porti
uitate deschise, ruginind in senin de noiembrie

(on 18.11.2001)

mi-e foame

mi-e foame de tine, atat de foame, atat de dor
am sufletul ca un pahar gol, insetat de trecut. clipe atatea si acum e gol si sunt cioburi si ma intorc cu gandul in trecut si ma doare. cum de am ajuns aici nu stiu nici eu. Inchid ochii si imi aduc aminte de tot si ma doare si mai rau golul.

(on 2005)

mi-e dor

mi-e dor de palma ta
calda ca un mar iubindu-se cu o raza de soare
mi-e dor de tonul vocii tale
care-mi rasuna zi de zi atat de sec
mi-e dor de scanteile
pe care doar ochii mei le stiau pentru tine

(on 16.07.2006)

traiesc

traiesc in gol, plutesc
atat de calm, de fals
Ma mint. Eu pur si simplu
Cad. Nu zbor.

(on 16.07.2006)